Liniștea
Eu îmi doream să fii tu liniștea
Din noaptea mea speram cumva
Că tu mă vei salva
Mă cuibăream la pieptul tău și îmi părea
Că nimeni nu mă va răni
Tu erai lumea mea
N-am văzut
Că te răneam, atât de mult
Atât de mult
Și n-am crezut c-am să te pierd
Dar te-am pierdut
Te-am pierdut
A rămas casa goală-n lipsa ta
Că tu-mi erai familia
Nisipul, da din marea mea
Îmi e dor de ce-am fi putut să fim
Mi-e dor de tine
De fapt de mine