Outro
S-a pierdut ceva din mine
Și îmi este dor
Să alerg printre destine
Doar spre viitor,
Unde este doar iubire
Unde visele nu mor.
Știu că lumea e nebună
Dar îmi este dor...
Să mă-ntorc mereu acasă
Când încep să uit
Cum miroase dimineața
Într-un sat demult pierdut.
Cum sunt eu atunci când nimeni
Nu mă-ntreabă de nimic
Și durerea toată e doar praf în vânt.
435 minute am
Până ajung să-mi amintesc ce copil eram,
Sa cuprind pământul meu și încet să adorm,
Toate sunt mai simple atunci când le vezi în somn.
Scriu ca să-mi aduc aminte
Rădăcinile oricum
Au crescut adânc în suflet
Și mă urmăresc pe drum.
E ca vinul care în sânge
Curge și îmi dă puteri,
Uite cum poate să cânte
Nu mai sunt nici nori pe cer.
M-am născut doar ca să mă ridic,
Să fac artă din ceea ce mă face să plâng
Caut esență în omenii care nu-mi plac
Am crezut mereu în semne, nu în zodiac.
Unde mă duce ruleta mea?
Dacă aș fi știut vreodată răspunsul
Nu cred că aș fi făcut muzică,
Nu aș fi căutat,
Nu mi-ar fi fost frică de războaie,
Nu aș lua pacea ca ceva absolut normal
În zilele cu pace.
Nu m-aș îndrăgosti și
Nu aș face din durerea mea poezie.
Nu aș iubi oamenii și nu aș simți ură pentru ei.
Nu aș visa că într-o zi o să escaladez Everestul,
Nu aș crede în soartă și în destin
Nu aș cauta răspunsuri.
Ruleta mea de stări, emoții și alegeri
Azi m-a adus aici, așa cum sunt,
Așa cum nu o să mai fiu vreodată.
Fac bine sau nu?
Mai bine aș uita întrebarea asta.
Fac cu dragoste. Atât.