Arme Si Flori
Cerul e negru și singurul lucru rămas îmi e ploaia
Simt că e timpul să văd și lumină, îmi caut calea
Unde ești Soare, oare? Inima doare, moare
Sufletul meu nu mai poate, nu, vrea alinare
Îmi e greu, nu-s eu, și vreau să-mi aduc aminte
Să iubesc, să trăiesc și să nu pun preț pe cuvinte
Că vorbele chiar dor, pot să distrugă tot
Și ca într-un război, sunt arme, sunt și flori
Nu mai vreau, nu mai vreau să fug
Vreau să dispar de tot, ca să-mi găsesc un loc
Și să fiu ferit de ploi, ca să zâmbesc apoi
Eu nu am renunțat la mine pentru voi
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar
Nu mai vreau să fug
Nu mai vreau să fug
Nu mai pot să fiu un prizonier căutând evadare
Am învățat că dacă ma doare, mă face mai tare
Cu inima mare, oare? Am o scăpare care
S-aducă în viață culoare, da! Am alinare
Nu mi-e greu, sunt eu și da mi-am adus aminte
Să iubesc, să trăiesc și să pun iubire în cuvinte
Chiar de vorbele dor, pot să unească tot
Și că după război, au rămas doar flori
Nu mai vreau, nu mai vreau să fug
Vreau să dispar de tot, ca să-mi găsesc un loc
Și să fiu ferit de ploi, ca să zâmbesc apoi
Eu nu am renunțat la mine pentru voi
Nu, nu, nu mai vreau
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar
Nu mai vreau să fug
Nu mai vreau să fug
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar de tot
Nu mai vreau, vreau să dispar
Nu mai vreau să fug
Nu mai vreau să fug